Cuvinte la final: Stela Lie

stela_lie_ceramica_2011stela_lie_imparatulmustelor_2012           stela_lie_Mutter_1998

 
Nu știu dacă e locul aici să spun din nou că e prea frumoasă prezentarea pe care mi-a făcut-o Zelmira- mulțumesc încă o dată! Koszonom szepen!

Și eu am fost copil și chiar am crescut la țară (nu mergeam la bunici, ci acolo locuiam) și știu că ne jucam nu doar în natură, ci cu natura. Preferam păpușilor, păpușile pe care le făceam din trestie și păr de porumb, le pregăteam hrana din flori și frunze, scriam pe pereți cu boabe de ribizli, cu petale de trandafir, de lalele, de zambile. Nu știam să facem zemuri ca niște cerneluri, dar știam că se poate picta cu plantele. Cam lungă introducere (ține loc de scuze ca aș fi lucrat și eu, dar casa, familia, viața, timpul…).

Mi-a plăcut mult toată ideea și le felicit pe participante și mai ales pe Zelmira care a reușit să ducă la bun sfârșit proiectul înainte de a se coace porumbele:)
E potrivit să expui în toamna plină de rod și acest atelier inedit, și sper să aveți succes cu expunerea!

Uitându-mă la toate lucrările, mi se pare foarte bine când: 1. uiți că pigmentul este unul aparte și imaginea te fură prin calitățile ei, ca de-abia apoi, după un timp de contemplare, să primești ca „bonus” informația; Ia te uită, scrie că e zeamă de cireșe! și 2. îmi place că le-am recunoscut pe artiste, nu și-au schimbat stilul ci au folosit, exploatat calitățile specifice ale pigmenților, s-au lăsat inspirate, fermecate, purtate pe valuri de culoare dulce, acrișoară, parfumată…

PS îmi cer scuze dacă am scris cu greșeli, nu am făcut o ciornă, am scris repede ce am simțit și gândit. Cred că și la pigmenții folosiți de artiste trebuie să fii rapid, sigur, pentru că revenirile dau un efect de fals, căutat, murdar chiar, nu?

Bianca Hațeganu
Mie îmi place mostrarul cu care începi și mi-ar fi plăcut să fie mai mare, mai mult, mai lung. Și îmi plac și cuvintel: mahonia, buddleia…
Și aerul de înstrăinare al „pozelor” din copilăria ta, nu sunt „drăguțe” și poate se simte tristețea faptului că s-a dus copilăria…

Cristina Crișu
Foarte frumoase!!!Atât de puțin convenționale, ceea ce e greu cu subiectul predispus la (auto)dulcegării. Rezolvările grafice, limbajul vizual e mai important decât pigmentul și cred că așa și trebuie, să-l inlcuda și nu să se rămână la el. Sunt pur și simplu desene frumoase.

Iulia Costache
Toate mi-au plăcut, am impresia că restricția pe care a impus-o materialul de lucru i-a făcut bine Iuliei. Mai ales îmi place ideea de a ilustra jocurile copilăriei cu zeamă de cireșe și ideea minunată de a desena siluete, egale, multe, ca un alafabet al jocului. Frumos și inteligent!

Iulia Maria Ignat
Îmi place suprarealismul, poetica deloc pentru copii; ilustrație frumoasă pentru poezie, nu? Dar nu-mi vine să cred că nu ai amestecat și altă tehnică (desen în peniță cu tuș sau așa ceva). Nu e o critică!

Oana Ispir
Atât de coerente sunt toate imaginile încât e clar ce trebuie să faci: te duci la Deva și stai până vii cu o carte făcută de acolo (nu cred să-ți mai trebuiască mult, vreo săptămână). Și textul, așa cum ai scris deja. Frumos…

Szabo Zelmira
Ceva interesant: colajul cu hârtiile gata colorate, muiate, îmbăiate în pigmentul respectiv. Rezultă un limbaj vizual aparte și care este chiar al Zelmirei, așa cum o știm din restul desenelor ei. Foarte mult îmi place cum a găsit calea asta, să rămână tot ea. Și cel mai mult îmi place „Nagymama”, imagine și text (apropo de text, ar trebui să nu le „corectezi” în română niciodată…)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s