Szabó Zelmira: Portrete din copilărie / Gyerekkori arcok

trombasCiuperci/ Gombák
Este un personaj (pentru că este real, de data asta nu ii spun pe nume – ) – un actor-povestitor, un fel de Păcală. Stătea la marginea pădurii, știa toate plantele, ciupercile; se pricepea la lucrurile cele mai rare și ciudate. El era chemat să sape fântâna, la noi în casă el făcea soba. Ne aducea ciuperci rari, făcea un spectacol întreg ca să n-i prezinte: îl gustea, îl mirosea, ne povesea unde și cum i-a găsit; cu mâini și picioare lungi parcă dansa Dansul Ciupercilor.
Avea un obicei: pentru un pumn de mure și pentru două zile de lucru la sobă accepta aceași sumă: prețul unei cutii de țigări ”Carpați” și o sticluță de vodcă.

Valahogy a gyerkkoromban fontos szereplők meseszerűkké válnak. A képen látszó például amolyan erdei manó (bár legalább 2 méter magasra emlékszem) és Ludas Matyi/Paprika Jancsi keveréke. Ismerte az erdő minden titkát, őt hívták a legritkább-furcsább munkákat elvégezni – pl. kútásni, nálunk ő rakta a kemencét nem-akármilyen-formájúra. Ritka gombákat hozott, azokat egy teljes előadás keretében mutatta be: megkóstolta, csámcsogott hozzá, megszagolta; hosszú kezével-lábával mintha a Gomba Táncát járta volna. Volt egy szokása: egy marék szederért ugyanannyit kért-fogadott el, mint a kétnapos kemencerakásért: egy csomag Karpaci es egy kicsi uveg vodka arat.

S14080809450_0001Bunica/ Nagymama
Bunica Szabo se îmbrăca în negru de tot, înainte să îngroapă pe toti din jurul ei…Avea un coc, ținut în secret, pentru că nu se cuvenea să fie văzută fără batic. Cumva m-au năvălit poveștile din jurul ei – singurul ei ac, cu care putea să coase și în întuneric, radioul vechi, în care s-au mutat furnicile…Ochii tatălui-meu semănau cu al ei, ochii mei seamănă cu tatălui-meu, ochii copii mei seamănă cu ale mele – ne oglindim. Când a murit Bunica Szabo,trebuia să acoperim oglinda de perete. Oglinzile din spatele meu sunt acoperite.
Szabó Nagymama mindig feketében járt, még mielőtt körülötte mindenkit eltemetett. Kerek kontya volt, egy ”titkonty”, mert kendő nélkül nem illett járni. Nagyon jönnek elő a mesék körülle, az egyetlen tűje, amivel sötétben is tudott varrni, a rádió, amibe beköltöztek a hangyalok, a stelázsi – Tőle örökölte Édesapám a szemét, Édesapámtól én, tőlem pedig a gyerkőceink, tükröződünk. Amikor Szabó Nagymama meghalt, le kellett takarni a falitükröt. A tükrök a hátam mögött letakarva.

sotetFrica de Întuneric/ Sötét
”Frică de întuneric” – când eram mică, nu imi era frică de întunericul de dinafară ori din casă. Mi-a plăcut sunetele greierilor și broaștelor, a păsărilor. Acesta era un întuneric palpabil, concret, mai mult liniștitor decât sperietor. Era colorat, nuanțat. Însă aveam o frică de întuneric, cel pe care îl vezi cu ochi închiși.

Nem féltem a sötétben. Szerettem a tücsköket, békákat, madarakat hallgatni. Ez egy megfogható, konkrét sötétség volt, inkább békés és megnyugtató,mint ijesztő. Attól a sötéttől féltem, ami behunyt szemmel következett, ez a sötét gyakran megtámad most is.

Tehnică / Technika:Pentru că am simțit nevoia să lucrez cu pete bine definite, am folosit hârtiuțele pictate cu zeama plantelor penru colaj / Növényi eredetű festékekkel színezett papírokból összeállított kollázs.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s